În Valea Tristei Plângeri
nisipul ostenește cu piatra,
pasărea cu muntele, sămânța cu ogorul…
Iată-ne pe Cale, au strigat,
iată-ne cu armurile
trudind la mireasmă, la colb,
au strigat cei mergând,
cei visând…

Ce este departe un chip ne-a trimis,
o lacrimă ne-a trimis ce este aproape…
Tot ce nu este Departe începe cu noi,
tot ce nu este Aproape cu Zeul începe…


Toate se trec și se petrec în timp ce brațele noastre
de iubire strălucesc…

albastrul ridică lacrimei palat…
cel ce plânge are ochii
ascunși în priveliștile eremiților