Caut, mă caut pretutindeni...
sunt împrăștiat,

printre cioburile oglinzilor sparte
de vederea lumii ce nu se mai reflectă în nimic;

printre frunzele ce foșnăie sub tălpile ei,
între degetele ei mereu muncite;

printre florile culese de copiii
ce aleargă din câmpul verde al copilăriei,
în pădurea întunecată;

printre ochii nedumeriți care m-au privit
căzând și frângându-mi gâtul în cimentul realității;

printre inimile care m-au chemat când
eu mă piteam de luminița de la capătul tunelului;

printre foile de lumină din Biblie.

Nu m-am găsit, încă.