Odată am ucis un vis
M-am trezit de dimineață
și l-am ucis cu sânge rece

Dimineața a continuat fără el

Nici nu i-am făcut îngropăciune
Nici nu m-am rugat pentru el

Am chemat un preot și m-am spovedit
Și el m-a absolvit de păcate

Ca să pot să fac altele

Acum aș putea să ucid în fiecare dimineață

Câte un vis dar nu mai am

Se tem de mine visurile

Nu de moarte se tem
De neîndeplinirea lor se tem

Se tem să nu fie ucise-n somn
și să nu savureze momentul
Momentul de spontană disperare
în care un om își ucide visul

Propriul lui vis care putea deveni
realitatea minciunilor singure
și neconsolate de adevarul
pe care-l grăiește,mută
gura păcătosului

Doamne iartă-mă
C-am încălcat a unsprăzecea
poruncă ce spune să nu ucizi visuri
Ele ca și noi au fost lăsate
Să trăiască
chiar dacă-și dorm toată viața