Cu-nsângerate mâini mă-nalț și încă
Aș vrea decis să iau de beregată
Incertul ceas chemat la judecată
De gândul pur, înlănțuit pe stâncă.

Prea des s-a-ntins hazardul ca o pată
Și m-a zvârlit spre bezna-n tot adâncă,
Iar colțul hâd al orelor mănâncă
Din carnea mea când fadă când sărată.

Pe înserat mă simt cuprins de-o boare
Ce dă ocol pe-un armăsar abraș
În jurul tainei când ar vrea să zboare

Nătângul corb cu boțul lui de caș.
Precum un uliu, clipe zburătoare
Vor smulge umbre din tihnit sălaș.