Rătăcesc neștiut prin păduri și prin noapte,
Vântul mă-mpinge cu putere din spate,
Gândesc că omul din mine-i fanatic
Și pătrund printre munți într-un loc mai sălbatic...
Am plecat la drum, făr-a constiinței rezervă,
Animalele fac la venirea mea vervă,
E noapte ș-aprind un foc lângă stânci
Cufundându-mă trează în visuri adânci...
Prin flăcări văd ochi de fiare haine
Salivând între colți ospățul cu mine,
Dar nu simt vreo frică, aștept răbdător
Ore, minute in șir ca să mor...
În jur din frunze vântu-ncepe să-mi cânte
Iar luna îmi face din raze veșminte,
Mă simt mult mai bine aici și fanatic
Departe de oameni, rătăcind singuratic.