Pe dealul cu romanițe
era o moară de vânt și un morar
cu mustață lungă.

Seamănă cu bunicu’
seamănă cu bunicu’
a strigat Nik.

Vântul ne ia pe sus,
vântul ne pălmuiește,
vântul ne suflă peste morminte.

Azi e ziua lui,
mama face cozonaci,
noi ne pudrăm cu făină.

Aruncăm cu făina în aer,
din făină creștem
mama, tata, Nik, câinele Rex
și eu.

Inima lui
este pata de pe covorul negru,
inima lui
este focul din sobă,
inima lui
este icoana din colț.

Ghicim
dacă cineva ne iubește,
ghicim
dacă ni se smulge iarba,
ghicim
cine dintre noi a murit primul.





(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)