Tu esti facuta din izvoare reci,
Din ploi adanci de munte-ncremenit, 
Si jucause apele iti treci
Pe stanci fierbinti cu carne de granit.
Infiorate apele-ti aduni
La umbra unui codru rasucit
Iar fagii te adulmeca nebuni
Si sorb din lacul tau cel zapacit.
Esti râul care are umbra
Si ma arunc in malul tau pietros
Esti parca un argint ce umbla
Esti legatura intre sus si jos.
Din unda ta cuvintele, salbatic,
Ca niste pesti fac tumbe alintate,
Eu unul azi ma vad a fi ostatic, 
In ochiul apei tale-nvolburate.
Vreau parca tot sa ma scufund
In apa ta din munte izvorita
Sa ma inec si-apoi sa zac pe fund
In albia apei tale cea iubita.
Dar apa-ti rece catre mare zburda
Si zapaceste munti ce par de piatra,
Si-n vale apa ta se umfla
Ca si un piept infierbantat de fata.
In parul tau cresc flori de rosu-aprins,
Si te imbraci cu verdele de iarba
Si pietre-n salba gatului ti-ai prins,
Iar pasarile ochii vin sa-ti soarba.
Vei curge vesnic unduire uda
Ca si un demon cu aripi de flutur,
Iar eu voi sta in lumea mea tacuta
Simtind cum apa ta imi arde trupul.