Preasmeritului Ierarh Lucian, inimă din inima Banatului

E fierbinte pământul pe care calc,
Fierbinte de istorie,
Fierbinte de credință…

În el, moaștele sfinților morți
pentru neam,
Martiri cu răni neoblojite,
Găsitu-și-au adăpost…

Binecuvântat pământ pe care calc,
Arzi cu sfințenie pe cei
Ce te calcă-n picioare fără teamă…

Mă doare pământul pe care calc,
Aprinde în mine dorința de zbor…


Gându-mi aleargă spre cer,
Pasărea mea dornică de zbor spre
Patria Cuvântului,

Ea poartă pe aripi
Praf sfințit din
Pământul pe care calc,

Să-l înalțe tămâie,
Să-l ardă sfinții-n cădelnițe
Înaintea Stăpânului,


Ofrandă-Þi aduc, Doamne, pământul pe care calc,
Cu teamă,
Sfărâmat, împărțit, furat,
cotropit, biciuit,
însângerat,
Răstignit pe aripile gândului meu
Pământul Banatului!...


Primește-l, Dumnezeule, să nu-l mai
Calce fără teamă nelegiuiții,
Să nu-l mai scuipe barbarii,
Să nu-l mai răstignească necredincioșii…

Îți strigă martirii și sfinții
Ce încă-și mai plâng credința,
Din pământ Îți înalță slavă,

Primește, Părinte,
Pământ din pământul țării,

În patria Ta,
În care
Martirii și sfinții nu sunt
Călcați în picioare!...