uneori uit să dau drumul lemnelor
câteva clipe simt aș putea arde
căldura străbate carnea aproape mecanic
cu hărmălaia metroului prin pământ
altădată m-aș fi ținut cât mai departe
altădată
acum nu sunt sigur că zărind un om cuprins de flăcări
aș mai sări să îl sting
nu mă vor condamna
vor crede în popularizarea esteticii
sau mă vor considera nebun
dacă totuși i-aș înăbuși flăcările cu propriul trup
aș face aceasta numai de teamă că s-ar putea răspândi
zvonul că m-aș fi ramolit
motivul pentru care beau pe cât posibil
tărie
nu suport gândul că aș putea arde mocnit