era ca acum
un martie
ușor înghețat


ai pus de-o cafea
și-i povesteai


din când în când
te ridicai de la masă
și-n mijlocul odăii
iți aranjai scena
de la-nceput

scurt

“Ana către Manole: Ce faci?
Manole: Un zid, te bagi ? “


spune acum
din ieri și de azi
și când ești la greu
spune-mi din duminica ce-a trecut


încet
ți-ai adus aminte cuvintele mele
“merită să încercăm"


ale tale
dintru ale tale
s-au așezat singure-n portativul obsesiv
stârnind o furtună de vară-n
semitonuri de seară




aici așezăm nuanțele grave
pe paletă trebuie să-ți pregătești
tonurile sufletului
sentimentele
apoi îți aduci aminte
cartea de duminică
deschizi la pagina 17 și-mi citești

mi-ai spus că ai ales aici
pentru că te-ai legat de 17
ai vrut o poză-n mijlocul scenei
bătrânul cu pipă
a plecat
rămași singuri
ai schimbat scena
într-un șotron
de lângă șopronul matricii
cu fețele fricii

apoi ai dansat
un peisaj crepuscul
te-ai întins pe plajă
cu senzația că marea ajunge la tine
și valurile-ți acoperă trupul cu alge
și trestii aduse de furtună
de pe insulă


















Constanța, 6 martie, 2011