călcam fudul
pe proprii-mi solzi de șarpe
nici nu am băgat de seamă
când a început marea năpârlire
secundele
ploaie de meteoriți
din norul iubirii eterne
îmi topesc coaja ce se prelinge
ochi de fecioară în lacrimi de lut
peste păcat
răcorindu-mi neantul
pe care sufletul meu
aromă de măr
se întoarce acasă