În ochi se întâlnesc apele
drumuri peste poduri de pleoape,
surâsul coboară pe o câmpie
din umerii obrajilor la vale.

În cuvintele nespuse
buzele lasă sunetele-n zâmbet,
pe așteptările noastre
izgonite de ură, în dragoste.

Dincolo de voință și destin
clipele se pierd nehotărâte
în zborul de fluturi,
sosiți prea devreme la ospăț.

Cu nevăzută atingere
adaugi gândului neliniște
și întârzii în prăfuitele ore
pe cordonul înnodat al timpului.

Odată cu scâncetul vieții,
ca la o naștere prematură,
sari peste obstacole,
ochii despică întunericul
până la casa bântuită de umbre
unde înfloresc cactușii.

Simt risipirea ta în vise
cum bate la ferestre
și-i aprinzi în voința barbatului
dorința precum un torent,
ce stoarce din pietre vlaga
ce cade neîmblânzită-n extaz.

În adâncul înspumat de frământări
valurile părăsite de puteri
alunecă prin pădurile de ulmi,
sângele năvălește-n inimi
cu șuvoiul de apă în palete
și se fac din scântei fulgere,
incendiindu-ne noaptea.