Pe trupul acelui om , se tarau lipitori si melci . Tocmai fusese lovit cu capul de perete si deasupra urechii stangi ,
avea osul craniului spart . Statea cu ochii mijiti de durere , tinandu-si dintii stransi . Parul sau era imbibat de o substanta albicioasa pe care o lasasera melcii in urma lor si sangele care se prelingea
atragea animalele . Melcii si lipitorile se inghesuiau in acel loc pentru a se adapa . Melcii inaintau mai greu . Trupurile lor musculoase se intindeau senzuale spre tinta pentru ca apoi sa se contracte , dand impresia ca ar vrea sa se retraga in cochilii . Fiecare miscare a animalelor il faceau pe om sa tresara de durere . Inaintarea melcilor genera o durere rotunda , concentrata , inceata , care se focaliza intr-un punct fix , undeva sub moalele capului . In schimb , miscarea lipitorilor , genera o durere fluida , sclipitoare , care clipocea continuu in interiorul craniului . Omul auzea gurile animalelor infingandu-se in rana sa . Sunetul ospatului lor era sunetul unor saruturi , sau al unor buze de sugar care tocmai fusese asezat la sanul mamei . Omul privea fix . Fusese asezat pe scaun in fata unei ferestre deschise . Fereastra dadea spre o gradina . Soarele de primavara , dulce si inmiresmat , se culca jucaus pe frunzele copacilor .