Te știu. Te-am cunoscut când,
Ai făcut primii pași spre moarte.
Cu ochii-n lacrimi iți spun acum
Că doar un apus de soare ne desparte.

E cineva mai bun ca tine?
Mereu va fi, și știu de-acum
Că între aceste două părți a sufletului
Întotdeauna este una rea,
Iar sentimentul este crud.

În alb și negru eu te văd acum,
Numai roșul macului de vara
Îți dezvăluie acel drept drum,
Pe care lumea-ntreaga dorește să dispara.