știam un bătrân care fotografia
apa. apa dulce/ sărată
din bălți/ râuri oceane

apa din stropii de ploaie sau pur
și simplu apa dintr-o sticlă de
plastic

sau chiar apa dintr-o perfuzie –

îi plăcea cum se curbează întunericul
la suprafața lucrurilor
cum se îneacă singurătatea într-o
fântână
ca un pui de motan cu nouă vieți
*
Într-o noapte și-a prins lacrima
într-o formulă dar poza asta
n-a apucat s-o vadă
*
mie îmi plăcea cum se îndoaie
lumina pe sub ușa de brad/ palma
groasă mișcându-se între hârtia
lucioasă și ochiul acela orb/ cărămiziu
foșnetul de hârtie mototolită/
sunetul surd al siluetelor

într-o noapte și-a strâns balaurul
cu ochi roșu. l-a pus de pază prin
debara
- să nu pui mâna aici – mi-a spus
și-a luat pălăria bastonul și
ceasul/ a plecat
*
acum
eu fotografiez apa din fiecare om
apa din fiecare val care mușcă din țărm