Eu port în suflet inimi de cuvinte,
Rime căzute demult din calendar
Și nu mi-e teamă de litere mai albe
Și nici de ritmuri uitate -n buzunar.

Eu port în suflet amurg și licurici,
Seara ce-mparte taina în lumină
Și cerul jos - aproape să-l atingi
Când luna alungă stelele de vină.

Eu port în suflet zumzet de izvor,
Cărarea-ngustă a mersului în șoaptă
Și nu mi-e greu să spun că îmi e dor
Și nici rușine, de viața-mi mai așteaptă!

Eu port în suflet tot ce am pierdut.
Mai albă sunt și mai adâncă-n gânduri
Și nu mi-e frig de soarta m-a durut
Și nu mi-e cald de-s adulată-n rânduri!

Eu port în suflet doar ce simt că am.
Atâtea stele au căzut din mine!
Si n-am cules buchete, în zadar-
Cu ce nu sunt, cu ce mi-ar fi doar bine!

Eu port în suflet un jilț de adevăr.
Îmi pun în el, cuvintele, de seară.
Și de greșesc, mă-nclin până la cer
Și de la capăt urc, c-o lacrimă amară.

Eu port în suflet dragoste și vânt.
Prin colțuri îmi mai bate a uitare
Și mă adun apoi într-un cuvânt
Și-mi cer iertare de trecerea mea doare!


Eu port în suflet inimi de cuvinte,
Rime căzute demult din calendar
Și nu mi-e teamă de litere mai albe
Și nici de ritmuri uitate-n buzunar!

Ileana Popescu Bâldea