Și azi, mă trage gàndul, cu pixul pe hàrtie,
Cu toate că sunt sigur ca face-o nebunie.
Un gànd mai nebunesc ca altul in minte se ridică
Cu toate că in suflet speranța este mică,
Dar, orșicum ar fi, te rog a m-ă ierta,
Că omul in neștință și-n nebuniea sa
Uneori găndește, cum trebuie să nu gàndească
Pe drumul vieții ca să meargă fără să greșească.
Și totuși, sunt momente, cànd fără ca să vrei,
Mergànd pe drumul vieții pe-a lături tu s-o iei.
Și-ncapăt cànd ajungi și vezi că drumu-ți este infundat
Ai vrea sa te intorci napoi de unde ai plecat.
Iar dacă ai noroc și ești iubit de soartă,
Poți să mai tragi la viață, o dublă inc-o dată.
Dar niciodată insă, tu, nu vei afla,
Dacă săreai pàrleazul dincolo ce era?
........................................
Și atuncea tot proverbul ,cu ,,mintea de pe urmă''
E realitate deloc nu este glumă,
Doar cànd ne doare capul șii sufletul rănit,
Privim cu jind in urmă poteca ce-am greșit.