o femeie a murit uitând să mă nască
iar pentru asta păsările își acoperă ochii
când zboară mai aproape de pământ

ca bucată din carnea ei m-am ridicat singur
am rostit întâi un nume de bărbat
pe care l-am ales doar pentru mine și am poruncit să-mi crească barbă

așa murdar de pământ pe degete
ca un cioclu îi îngrop textura adânc
și greșesc mult
tind să mă agăț de nimicuri
când urc în podul cerului
la dumnezeul care mi-a promis că mă iartă

ieri a durat o veșnicie
însă m-am iertat singur
și am bătut palma cu pana
mi-am scris povești cu cerneală vie pe trup

în dimineața asta mi-a curs sânge din nas
dar am râs la sfârșit și asta e bine

astăzi voi privi cireșii doar de pe geam
ca dintr-o carapace cu minuni
două vrăbii și-au făcut cuib în blocul de vizavi
iar o altă femeie se pregătește
să îmi dea pântecul să locuiesc o vreme