fug și mă avânt calică de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
liniștea albastră îmi va judeca durerile

firele subțiri s-au rupt în bătăile pulsului
în fundul ochilor unde cândva se juca viața
doar degetele amorțite
nu le atinge și tu
nu trebuie

lasă-mă
deschide toate geamurile din tine
și dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră