Un fior mi-apare dintr-o veșnicie
Ca un vis frumos care a fost cîndva.
Chipul tău de înger e fantomă vie,
Fața ta de ceară - albă ca o stea.

Visez la nesfîrșit clipele frumoase
Și-mi amintesc ades privirile cuminți.
Simt fiorul nopții în artere, oase,
Simt misterul magic al clipelor fierbinți.

Privirea ta precum un vînt de vară
Se îneca în lacrima de cer,
Și luna-mprospătată c-o lumină rară
Ne petrecea pe drumuri de mister.

Dar ce folos că tu mi-ai promis iubire...
Ai să mi-o plătești cu lacrimi mai tîrziu,
N-ai să uiți nicicînd sfînta amintire,
Din prezent ți-o spun, căci deja o știu!

Și azi te văd mergînd pe strada lată,
Cred că ai uitat ce-ți era mai sfînt.
La brațul tă pe-atunci, era o altă fată,
Cu care ai călcat în vechiul jurămînt.

Aveam iluzii grele, visam dezamăgire,
Dar nu credeam în asta, îmi era absurd,
Căci tu plîngînd îmi tot jurai iubire,
Și mă făceai într-una iluzia s-o uit.

...

Ce păcat a fost cînd am crezut ăn tine,
Am crezut în toate, dar toate-s o prostie...
Și astăzi plîng, plîng tăcută-n sine
Și mă topesc în mări de gelozie.

În nopțile pustii și-n seri cu lună plină
Curaj în sinea mea nervoasă-o să-mi adun,
Și din iubirea voastră o să fur iubire,
Răpusatule, căci vreau să mă răzbun.

Amintirea-i goală în viața mea de vis
Chiar de mă sting în lacrimi fără de puteri,
Căci oricum și astăzi îți declar deschis,
Că nu rămîn o pradă negrelor dureri.

Nu vei reuși să mă faci să sufăr,
Știu că ți-o dorești, da-i de necrezut!
Ochiul își va strînge pleoapa cea de nufăr
Și lacrimile mele rămase-s în trecut.

Orișice ar fi, viața-i înainte
Și știu c-ai să-ntelegi, dar va fi tîrziu...
Într-o zi pustie să-ți aduci aminte,
Într-o zi frumoasă cînd n-am să te mai știu.

Și timpul a trecut, trăiesc o altă viață,
Mai mîndră sînt, mai plină de puteri,
Mă salut-un sore-n orice dimineață
Ce m-a făcut să uit murdarele dureri.

Dar tu-ai rămas în urma mea uitat...
Ne-am despărțit, plecînd din loc în loc.
Mort ești pentru mine și arăți ciudat
Ca o tăciune neagră ce nu mai are foc.

...

Deja s-a revărsat jumate din cea viață...
Într-o zi frumoasă, pe strada cea de lut,
Mi-am amintit fioru-ți, lacrima pe față,
Fără ea la brațu-ți pe stradă te-am văzut.

Cu ochii roși de lacrimi și cu părul alb
Mi-ai apărut în cale rugîndu-mă să iert,
Dar orice nu mi-ai spune sub acel înalt,
Cu orice jurămînt, n-am să te mai cred.

Ce folos că plîngi și regreți de toate,
Regreți de price clipă care a trecut,
Căci de astăzi viața, se transformă-n moarte,
Nu-mi rămîne azi decît doar să te uit...