Moșule tu știi ca știu,
Că tu, le știi pe toate bine,
Că odată și odată,am să-ți scriu,
Ceràndu-ți acadele pentru mine.

Și mai știu că știi că știu
Că niciodată in viața mea,
Nam reușit un rànd să-ți scriu,
Sa-ți spun,că mi-aș dori ceva.

De aceia, știu ca știi ca-ș vrea sa știu,
Că-n sacul tău nemărginit,
E loc pentru scrisoarea care-o scriu,
Și iartă-mă că știu și-am indrăznit.

In primul rànd aș vrea să știu,
Că mi-s copii sănătoși,
Iar eu ca tată să le fiu
Bunic nepoților frumoși.

Iar rudelor să pui,aș vrea să știi,
In sacul tău neapărat,
Noroc și sănătate,zile mii,
Și adui de prin lume inapoi in sat.

Și totuși e ceva ce-aș vrea să știi
Că eu nu știu, și nici să-mi spui n-aș vrea,
Că tu la mine dacă ai să vii,
Adumi un dar cu gust de acadea.

Căci m-am gàndit, că știu că știi,
Că renii ți-au imbătrànit,
Și-n iarna asta na-i să vii
Prin cerul cristalin zburànd.

Așa ca vreau să stiu că stii,
Că nu cu renii aș vrea să vii.
Ci-n fràu la sanie sa ții,
O acadea, cu buze,sàni și xeros de copii.