Doamne, de ce l-ai creat intài pe Adam?
Și nu mai făcut pe mine Maricel?
Că poate, eu din coaste,nu-ți dădeam,
Și poate, nu greșeam așa ca el.

Și dacă totuși,coastă, ți-aș fi dat,
Căutam să fie una dreaptă,
Ca omul să nu cadă in păcat,
Și să trăiască așa la..sfànta așteaptă''.

Căci raiul,doar femeia l-a stricat
Cu-n șarpe și un măr frumos,
Că, Adam, din măr, cànd a mușcat,
De sus pe toți nea tras in jos.

Și de atunci a noastre jumătate
Au tot iscat,războaie și scandal,
Și-am tot clădit, și-am tot stricat palate,
Și-n loc ca să urcăm, am curs către aval.........

Acum, mai toate cred in vorba bătrànească,
Că drumurile la Roma toate duc,
Și au fugit din țara romànească,
Și acolo, au cucerit sătuc după sătuc.

Șii màndru Decebal acum,
Că romàncele cam toate au plecat,
Ca să invadeze Colosseum,
Și pe romani, prin ele el s-a razbunat.

Doar noi romànii, iubitori de țară,
Aicea am rămas cu moș Adam,
Și plàngem după o viață,dulce-amară,
Dar il iertăm,șii dăm un vot de blam.