chiar dacă voi da în mintea copiilor
nu mă voi mai uita niciodată cu frică sub pat
anii trecuți
acolo m-au îngropat
i-am smuls din cerul îmbâcsit cum ai scoate cărămizi dintr-un zid
curând fereastra va fi gata
sau tavanul prăbușindu-se-n gând
voi striga după tata

când mă priviți din afară altceva deslușiți
un primitiv mormăind versuri în canal sau în grotă
aburul acesta în care picioarele vă dezmorțiți
e sufletul său descompus
la ce bun
că-i întindeți
cu vârful degetelor câte-o bancnotă

doar mâna îi tremură când scrie felicitarea de crăciun
iar tramvaiele trec uitându-l în stație
ce bună ar fi moș crăciun o ciocolată fierbinte
un vin fiert
de ce nu
poate chiar o felație

pân-atunci până când
renii vor ajunge și-n iad
mai colind spre disperarea viilor cu abonament
despre-un dumnezeu retrograd