înainte de revoluție erau douăsprezece biserici
între Diham și piața Sf. Gheorghe
Violeta le număra când se ducea la universitate
cu tramvaiul patruzeci

știa că se apropiau de una din ele
după mișcările frânte în cruce din jurul ei
cu hotărâre, altele cu frondă, sau cu indiferență
și nu știu de ce de fiecare dată ea vedea
cum li se zbat aripi de flutur la spate

acum sunt treisprezece biserici
s-a construit încă una, din lemn de brad
lângă stația de metrou
acolo au dus-o pe Veronica, vecina de la șapte
profesoara poetă

corpul ei se cutremura la fiecare rift în asfalt
parcă posedat de o muză telurică
era galben și țeapăn cum o lepidopteră
înfiptă cu un ac în pânza din sicriu

calmă, expresia feței intrând în coconul-biserică
ca într-un templu metempsihotic
din lemnul căruia curg zilnic gogoașe de rășină
cu fragmente de crisalidă