Tema: Speranța și Viața

„Speranța moare ultima”
(locuțiune des folosită)

În astă cugetare
Greșită e povața:
Speranța-i clar că moare
Concomitent cu viața.



Speranța de viață

Unui moș cu mintea mai isteață
Întrebarea dacă-i este pusă,
Dă răspuns: speranța mea de viață
Este ca și pensia, redusă.

„Dum spiro, spero”
(Cât timp respir, sper)
(Cicero)

Din maxima mai sus citată
Reies concluzii peremptorii:
Orice speranță e legată
De căile respiratorii.

Tema: Românul, hazul și necazul

„A face haz de necaz”

Spusele din vechile dictoane
Se-nțelege că-nțelepte îs,
Deci românul e un om cu toane,
Bun și rău, el totul ia în rîs.

Râde ca prostul în târg

Mă întreb și eu cu sârg
Vrând să lămuresc un caz:
Prostul care râde-n târg
O fi dat de vreun necaz?

Ridendo castigat mores
(Râzând, se corectează moravuri)

Reține orice cuget treaz
Această vorbă înțeleaptă:
Românii râd de un necaz
Spre care sigur se îndreaptă.