Oscilând printre stropii deși
un alt Mai își șterge conturul
devreme, un drum cu sens unic
mă cheamă departe
un câmp de liniște se ascunde
în părul meu de-mi scutur umerii goi
a uimire printre bujori și garofițe,
un scut de smarald coboară prin vene
speranța nu uită pe nimeni
aici nimic nu pătrunde
pe lac, nuferi leneși și-ascund tulpinile
și cerul se aprinde-n mrejele serii
aproape e gândul, lipăind pe-o frunză

la marginea zilei plutește
un dor de lumină -
scâncind din codrul altui anotimp
un copil cu gropițe
mă trage de mână râzând
balansoare colorate se leagănă sub pietre
pași mici se strecoară din nou sub nervuri,
lipsește o bucată din cer, pete albastre
ți s-au prins de genunchi, copile
deși n-ai să crezi că pământul
se leagănă sub mâinile tale
învârtind a mia oară roata
sub un curcubeu văratic.