Incandescență



Făclie arzândă sub stele și nori,
Sub ploaie de vară, sub albe ninsori,
În vântul cu flori de cireș aromit,
Pe verdele ierbii sau covor ruginit,

Buchet de sclipire din curcubeu scoborât,
A umple-n culoare cenușiu mohorât,
A-nmuia însăși piatra cea rece pierdută în hău,
Cu freamătul, vraja și murmurul său,

Meteorul fierbinte ivit din neant,
Între cer și pământ măiastru liant,
Născut între stele, pășind peste humă,
În grația-i lină divin se consumă,

Cu dansu-i stelin desprins din ceresc,
Săvârșit în pustiul anost și lumesc,
Astru plutind orbitor și ardent,
Plămădit din înaltul cel incandescent,

Preschimbat în sclipirea cea nobilă, fină,
Metalul astral coborânduse-n tină,
Răcinduse-n forma ne'nțeleasă deloc,
Aliaj înghețat cu miezul de foc.

În palme norocul mi l-a hărăzit,
Fărâma de clocot în strai de granit
Și tare mă tem cu năroada-mi natură
Să nu-i sting în rugină suava căldură.

T.D.