Pierdut între inițialele mulțimii numelor din catalogul Louvre-ului
Transportat spre abisul izvorului căutării mele necontenite
Am simțit cum straturile intermediare sunt îndepărtate
Aici sunt eu, gol, simt, ce poate Adam a simțit în paradis,

Acel paradis trebuia să fi fost dur, necompromițător,
Unde nu sunt îngaduite diletantismul, falsul, ci doar autenticitatea.
Nu vorbesc din punctul de vedere al valorilor incontestabile,
Ci doar din aspectul artei: artă pentru artă, chinuitor de abstractă

Sunt izbit de artă, cu așa putere, simt cum sufletul îmi iasă din trup
Uit să respir, înghit în sec, sunt bolnav, tremur, mă clatin,
Nike e atât de neîndurătoare, încât tot trupul mă doare.
Aripile ei fragile îmi provoacă o senzație de implozie.

Rațiunea transcedentează din realitate în abstract și înapoi
În fracțiuni de secundă, încât sunt pe punctul de a leșina,
Frica de Dumnezeu trebuia să fi fost ceva asemănător
Și totuși mă simt în al nouălea cer, mă hrănesc cu pură energie,

Ce iasă din aceste acumulatoare de muncă și perfecțiune:
Capodoperile care asteaptă să fie înțelese, iubite, admirate,
Spiritul meu degajat de corp trăiește în pură interacțiune
Cu spiritele creatoare, care trăiesc în ele pentru eternitate.