mă mai bântuie visul
îl aud cum îmi șfichiuiește armăsarii sângelui
cum își denunță vecinii
cum nu ii convine transparența oaselor
transparența speranțelor
adorând în schimb curvăsăria cuvintelor
crucea de piatră a utopiei
prin mine încă mai urlă ciclonul fricii
îl aud asmuțindu-și teroarea
miroase a carne sfâșiată a mămăligă și știr
a maidanezi plouați și speranță râncedă
sunt otrăvitul nostalgicul inadaptabil
îndrăgostitul de zăbală și frâu
născutul pe jumătate al cuvintelor târfe
înecatul la mal in inoxul luminii
ce tristă fericire să te scapi de tine
și să te îmbălsămezi in minciună odată
cu adevărul presupus să te auzi zidindu-te
dar să-ți rămână afară umbra
prin tine înnoptând cineva fapta avortată
pe jumătate ciclonul terorii împâinind mămăliga
e timpul când în razele roentgen mișună viermii
ca într-un uter gravid pândind irezistibilele
exterioare văruindu-le
văruindu-ne