iubito,
mi-e ciudă că nu sunt lumină
să ucid depărtarea în fulger
și tunet să-mi fie glasul spre-a te chema ești departe
și eu, stândul aici, în odaie
iau foc de dorință ca amnarul în paie
sucit mi-e gâtul înspre partea din care te aștept
norii se adună pe aici câte unul câte doi
și-ncepe câteodată o ploaie de parcă ar plânge cineva
oricine oricare dintre noi căci multă apă ni s-a strâns
în spatele ochilor

iubito, mi-e ciudă că nu sunt lumină
să căsătoresc cei doi poli polul meu și polul tău
dar pământul s-ar desprinde atunci de pe axă
mi-e ciudă că nu sunt tunet să vorbesc
văzduhului despre noi dar atunci ar trăsni undeva
și ceva s-ar preface în scrum aș fi un ucigaș
pușcăria regretelor m-ar suge în ea

ieri am ucis o lebădă eram dornic de cântece minunate
doar în gând am ucis-o și-n suflet un dans
se înfiripase dar fără tine e van și parcă
mi-e ciudă că nu sunt lumină, iubito