Lunecă-ncet peste oameni și gând
se prelinge pictura departe în zare
șiroaie pe cer ca pe geam au rămas

Pictorul realist nu-i decât autor de oglinzi
un fel de tâmplar
lucrează oriunde rame cât mai superbe să se reverse interioare
le duce pe șesuri sau dealuri prin păduri sau răzoare cu roade
le încrustează într-un arboret unde-și iau seva de veacuri
parazitează puțin ca să facă nemuritor locul
interiorul naturii devine interiorul unei case a sufletului
cărți sunt pașii pe drum nevăzuți
rafturi norii din cer la asfințit
stratocumulus vesperalis peste soare
colorează orizontul în galben-portocaliu
ca să anunțe ploaie mare pentru a doua zi

Pictorul merge cu oglinda șevalet la spinare
mânuiește pe-o pânză cuțitul și pensula
când se-așază inspirat să facă popas
ar vrea să nu lase nimic neredat între rame
pastele groase devin și ele apele oglindirii cu șoapte
a substanței Unului în toate după sistemul binar
natura e un strălucit proces emanativ

Drumul de seară al unui țăran
al unui cioban
al pictorului înspre gară ori sat
este drumul oricărui om negrăbit
este un popas permanent sub copaci
încetinire a timpului
ce-a mai rămas