Din demonul ascuns ce zace-n mine
Ori îngerul ce încă-i un copil
S-a înălțat deodată pentru tine
Întreg amoru-mi poate cam debil,

Vibrări, plutiri și lacrimi la un loc
Învăluite în miros de tei,
Atât de-nflăcărate c-ar părea un joc
Al îngerilor și al demonilor mei,

Care-n zglobiul lor de-nbrâncituri
Și goana cea atât de-nflăcărată,
Mai lasă-n urmă cioburi și frânturi
În inima-ți deschisă și curată,

Cu hachițele de copil rebel
Ce face îngerul cel pur împielițat
Și jocul lin un zbenguit tembel
Ce inima în ghețuri ți-a-ncleștat.

În chin, strânsoare, tainice dureri,
Ai adunat fărâmele sub lună
Cu crezul neștirbit în primăveri
Ce-o dezgheța punându-le-npreună

Iar îngerii și demonii or crește
Și s-or mai coace în curând cu firea,
Chiar dacă gașca cea de draci iubește
N-or mai juca ascunsea cu iubirea.
T.D.