pe malul bălții, eu, aerul pișcător
și undița cu mișcări săltărețe,
aștept să prind vreun peștișor de aur,
mai generos decât cel din poveste,
vreau să-l întreb de unde pădurea în
reflexia apei, dacă în juru-mi, nici
urmă de ea

doar câteva gâște sure și liniștea
agresivă de la mezzo forte la più
allegro, o tragică moarte de pește,
imaginea diformă a observatorului
cum stă la un panou de comandă
și zice: sensul e la mine, nu mai
încerca să-l descoperi, că n-are
sens.