- Bună zâua… șî bun lucru! mă băgai la Gin pă poartă,
C-auzâsăm șî io vestea cum că soacra lui îi moartă.
O-i agevărată șcirea c-o plecat dân astă lume
Sau scorneală dî la unii care mi să țân dă glume?

- Gărăntat! răspuns-o babă șiupilind un pept dă rață,
O murit biata muiere c-o avut limbriși pă mață.
Du-ce sus în soba mare să ce lămureșci, șe fras!
Că i-or dat cu câta camfor sî i-or pus pămucă-n nas.

- Nu, mulțam! Io-l caut pă Ginu, că dămult, dân cătănie,
Împărțâm mereu, ca frațî, fiecare bucurie.
- Păi atunșea, țușe-l baba, ai vinit cum îi măi rău
Fi'ncă Gin s-o dus la Balta să îi fac-un copârșău.

- Nu-i nimica, mătușâco, zî-i atât, că Lae Zdreanță
O trecut șî el p-aișea să îi lesă… condoleanță.
- Iaca-i zâc lu Gin. Cât dăspră… condoleanțăli-ălea tele,
Poț ca să le laș în șopru, că do’ nu-ț umblăm la ele!