Pe măsură ce te înțeleg – vreau a mă-nțelege,
Și îmi doresc o idee pe care să-o pot alege,
Să-o pot pune pe pânză, nebunește, nerăbdător,
De-exemplu-o scenă din Zalamea, cu-un judecător.

Magritte, ai creat enigme, cu efect neliniștitor,
Un perpetuum mobile-n creierul de contemplator;
Gândul se mișcă liber, dar totuși în tablou închis,
Tablouri pline de magie, idei de nedescris.

Concepții contradictorii în tablou pacea-și găsesc
Dumnezeu, Hegel, oratorii-n imagini poposesc,
Obiecte, făpturi se-mpotrivesc minții să le nege,
Aici-a fost suspendată orice cunoscută lege.

Omul cu joben, autorul, rămâne un secret,
Acoperit de eternul măr, ispititor, discret!