deznebunisem de tot în parcul gării când
sorbeam amândoi vin curat din același bidon
timpul se lipise la loc pe tăietură ca și cum
ar fi fost mereu al nostru întreg roșu aprins
scânceam și te beam supuram de iubire
timpul dracului
venisem din sud te așteptasem din nord
să ne ciocnim la jumătate să nu scape niciunul
două trenuri deturnate cu mecanici orbi defecte
de atâta normalitate apoasă bea și tu greta
îți șopteam ia-mă din mine crede-mă bea-mă

nu mai știu ce artiști au cântat a fost bine
îmi amintesc doar tichia și sarafanul africanului
îmi făcea cu ochiul când îți mângâiam coapsa
împingea încet pianul din hardbop în cool
până mă trezeam și lăsam puținul aer
dintre noi să respire
abia atunci mă priveai frumoasă de dragoste
fredonai haibeamăhainustahaișiiamă
da
apoi în noaptea fânului încă viu al dumbrăvii
goange foșneau spre magnetul cărnii ce sfârâie
victime colaterale ale amorului în natură și
dimineața aromei părului din părul meu
ultimele guri de tămâioasă ultima asmuțire
să ne țină de sete + miracol până totdeauna

când trenurile noastre au pornit înapoi scârțâiau mânate fiecare de câte o jumătate de pianist negru
se împleticeau spre nord și sud să mimeze
o seamă de mici ciocniri locale de rutină
timpul dracului