Când muguri de dor în suflet citești
Și lacrimi se-aștern peste tot ce iubești,
Când cu ochii închiși încerci să dezlegi
Ale iubirii Golgote cu-a lor tainice legi,

Când fulgi de dorință, în viscol fuior,
Tăioși vin în cale-ți din tărâmul de dor,
Când liniștea doare peste focul mocnit
Ce-ar vrea să se-nalțe ne'nlănțuit,

Când pe geana scăldată dulci vise apun
Care cresc în sublimul speranței parfum
Și totul îți pare miraj neatins,
Ascultă-adierea din sufletu-mi nins:

Căci nu este mugur fără rosturi în vânt,
Nici Golgotă, nici viscol ori foc pe Pământ
Făr' de izbavă ori nea ori neostoit,
Inima-mi nu-i himeră, ci bate cumplit.
T.D.