O rățușcă mititică
S-a-ntâlnit cu o furnică
Unde te grăbești așa,
Furnicuțo, draga mea ?
Timpul nu pot să îl pierd
Vara ca să mă dezmierd
Cu privitul și visatul,
Căci acum se așterne omătul.
În cămară să adun,
Provizii de iarnă să pun.
Dacă vrei să mă ajuți,
Trage frunza cu grăunți.
Stai furnică! N-alerga !
Eu acum te-oi ajuta!
Spune-mi unde ți-e căsuța,
Că apar și eu, fuguța.
Uite colo, mușuroiul,
Ia-te după tot convoiul
Și răstoarnă la intrare,
Tot ce-ți pun eu în spinare.
Uite așa ele au muncit,
Până când iarna a sosit.
Furnicuța-i mulțumește,
Și, la vară o întâlnește
Pe rățușca aurie,
C-au legat prietenie.
Fapta bună ce-a făcut,
Furnicuței, i-a plăcut.
Așadar, de veți putea
Și, oricând veți ajuta,
Copilașii mei cuminți
Fapte bune să împliniți,