Început de basm în Parcul Rozelor,
Trandafirii nu erau încă înfloriți,
Pasanții treceau, priveau,
În așteptare, putea-vor descoperi
Primul boboc.

Ei doi pășeau pe aleele însorite,
Pe sub spaliere albe, arbuștii înfrunziseră.
Albul băncilor te orbea,
Roua în soarele înmărmurit,
Completa imaginea miraculosului eres.

...................................................................

Ce s-a întâmplat numai cu noi?
Unde am greșit? Unde am greșit în speranțele noastre?
De câte ori te-am dezamăgit?
De câte ori am reușit?
Mai încercăm încă o ultimă dată? Mai crezi în mine?

Povestea începută între roze,
Am împlinit-o prin isprăvi aievea,
Suntem ceea ce am vrut să fim,
Lor suntem datori despre ce vom fi,
Pentru totdeauna: noi.

................................................................................

A fost odată, ca niciodată:
O pereche mâhnită, îmbrățișată
În nemișcare, în tăcere,
Cu toată greutatea viitorului încă nedescifrat pe umerii lor,
Se încurajau reciproc...