Nervii mei nu mai pot. au dat chix
detest bătrânii care mănâncă fructe coapte,
bogate în vitamina c, în speranța că vor mai trăi
100 de ani de acum înainte.

detest grija din pașii lor
și atenția pe care o acordă fiecărei clipe.
detest privirea pierdută care adesea adoarme
citind în Click ultimile știri.

detest certurile lor și neputința de a mai răbda
fumuri.
și graba pe care o afișează când se odihnesc
și se vaită de picioare.
după lungi excursii la piața din cartier
pentru 1 kilogram de fructe coapte

privesc cu ură
trupul lor zbârcit, supt și molatec.
dar mai ales sunetele bizare și dese care îmbracă
oftatul din privirea lor.
ritualul rugăciunii ce pare că nu se mai sfârșește
pentru ce oare s-or fi rugând?
și vanitatea crucii care se face din mâinile lor de
un milion de ori și încă o dată.

dar cel mai mult,
mă detest pe mine.
Fiindcă mă simt mai bătrân ca ei.
și nu pot opri nervii mei să cadă
și dorul meu nu-l pot stăvili cu toată tinerețea oaselor mele.
iar după ce mor,
sărmanii bătrâni îmi lipsesc atât de tare
alegeți voi un sfârșit care se cuvinte.
ideile mele sunt frânte.