Târziu

Îmi spun că voi pleca
că nu mai există misterul
gândul privit, rupt din tine
cumpănă pământească a adâncului
foarte tărziu va fi
când voi merge să-mi caut sarea
pe sub câmpiile fluierate de noapte, de greieri
culcat ascult cum soarele-și scaldă în sănge păsările
(la știri)
spun doar că-i prea târziu
să ne mai jucăm
cu anotimpurile corăbiilor noastre
dantela mării fetei mele dragi
cum alunecă în cimitir printre noi
îmbăind lumea cu aburi pe chip
prin crăpături
așchia o vedem ușor
dar buturuga din propriul ochi greu, foarte greu
lutul pentru oale e foarte moale
bolovanii se lasă cu greu modelați
de-atâta infinit
de-atâta lumină
e steaua Păstorului
dar despletita lume în neștire
își stinge făptura
lumina
târziul
în privire
în mândria vieții
ce înseamnă să greșești ținta?
ce înseamnă să te topești pe dinăuntru
încât inima să-ți devină un izvor care va erupe în eternitate?
ce înseamnă să spui că-i târziu pentru tine?
înseamnă misterul furat
de dangătul lumii de clopot uscat
e noapte
târziu
viduri de poveste
nu-i gust
nu-i mister
nicăieri...