o să răstorn peste mine o barcă
să mă gândesc acolo
liniștit
la gările în care începeau săruturile să ne muște
și impiegații să își coasă urechile de șine cu ochii spre noi

la clipele când ne plesnea soarele
după fiecare orgasm

la norii ce se aplecau să doarmă în pletele noastre de metal

poate o să se așeze deasupra peste vâsle
o deltă ca o pasăre și va scoate dintre aripi
pachețelul cu mâncare pentru prânz

o să aduc ceva vreascuri
le voi așeza în formă de vulcan
să fac un foc cât un țipăt de nou-născut
pentru pelerinii ce vor veni
să vadă cerul lemnos cu pleoapele lor ca niște glugi

o să răstorn peste mine o barcă
și ei or să vină să ne audă vocile din copacii
ce-și poartă prin vânt coifurile de frunze

sau vor fi la mare căutare locurile de scrijelit