în dimineața aceasta
trandafirii scârțâie ca niște porți de metal
este un singur scaun în grădină
și un singur nor

aerul nu mai păstrează formele iubitei
cămașa ei de noapte s-a transformat în răcoare

aud paznicul cum se apropie lovind cu un băț merele căzute
din calea lui secundele fug pe lângă mine
cu gurițele mânjite de dulceață