fără loc
îmi îndes picioarele în câte un spațiu mic
atât de mic că nu ar încăpea un creion
dar eu îmi bag picioarele
că nu am loc atâta deranj
citesc că bărbații fac curat mai bine
ce bine
îmi pot face unghiile îmi pot vopsi părul
mă machiez și tot nu am loc
că nu a venit momentul să aplicăm revista
o lăsăm baltă acum că-s aranjată
la oraș pe sus pe jos de mână râdem murim
de râs că una s-a speriat de un câine pechinez
pe lângă biserică văd zburând
un fel de pasăre cât pe ce să se izbească de vitralii
și-mi zic săraca are și ea molecule și chestii chimice
dar n-a pățit nimic e chiar ok mai încearcă o dată cu obstinație
adrenalină & ambiție până
reușește tocmai mă gândesc ce tare ar fi
fix acum
să arunce preotul cu biblia după ea s-o scoată afară
și râdem și murim de râs