a vorbit marin moraru
despre viață parcă
despre moarte deloc despre poezie nici atît
iubirea era ca întotdeauna în toate
așă că habar n-am de unde și de ce și cum
dar cred că
minus surogatele
ceilalți nu știu nici ei

în punctul ăsta a intervenit geniul textului
mi-a bubuit capul
mi s-au umezit ochii
oamenii-s pătrate
se poticnesc la fiecare pas și
pe una dintre laturi își tatuează rotundă
o inimă
așa mi-a spus și așa am scris
c-un ochi la călimara cu cerneală și celălalt
la sînii unei femei nimerită
pe aici