Ca o insulă pierdută, devii tot mai mică’-n urmă
Plec atras de vânturi reci, în oceanul fără tine
Fiecare val ce trece mă’-nfioară, mă fărâmă
Când se rupe zgomotos într-o jerbă de suspine

Și în marea preaiubită, preaiubită te zăresc
Ești la fel ca’-ntotdeauna, tânără și preafrumoasă
Mă strecor pe nesimțite între apă și ceresc
Un pirat fără de suflet, de comori și de speranță

Un adânc prea plin de apa de la mine pân’-la tine
Stau în el fără să mișc, eșuat catamaran
Într-o hulă de durere ce mă trage și mă ține
Între cerul ce-mi zâmbește și adâncul de ocean

Am plutit atâta vreme, fără să găsim un port
Ne-am dorit atât de mult, fără să gasim lagună
Ai plecat de lângă mine, într-un nesfârșit înot
Pe o mare zbuciumată de neliniști și furtună.

Poate că într-un final, de voi ocoli pământul
De voi fi încă vioi, încă tânăr și în viață
Către insula ce ești mă va duce iarăși vântul
Și voi eșua la țărmu’-ți plin de tihnă și verdeață

Mi-aș dori să sabordez nava ce mă’-ndepărtează
De la țărmul unde ești către zarea fără țel
Să fiu iar același mus, care tinde și visează
Să coboare-’n realitatea unde ești doar tu și el...