o liniște
ca o comoară neprețuită
o pace peste toate
în suflul vântului
peste creștetul casei

întotdeauna există
îngeri printre șotroane
și palme albe lăsate pe asfalt
care privesc
înafară

doar
uneori o zăpadă murdară
sub crivățul ce bate peste un drum înfundat
mirosul de ceară și păturile vechi de lână
lăsate lângă vatră
în timp ce focul trosnește pe voci diferite
în chipul celor veniți și plecați
te face să privești și uiți
și te zbați

mâine
o să desfac din nou cicatricea
pân' la Dumnezeu
și o să studiez cu dicționarul deschis
oase, tendoane, vase și mușchi
ca să salvez pe cel beat
și pe cel slut

mi-am pierdut mai demult
puterea să lupt