Uneori cuvintele
sunt ca un stol de rândunele
pribeag între ceruri și pământ
căutând zadarnic rima Paradisului
spulberată de șăgalnicul vânt
Si uneori sufletul
simte tortura insomniei veșnice
când portretul iubirii
e sfărâmat în mărunte cioburi
de amăgiri mefistofelice