Eram singura,
Iar vantul rece
Sulfa in pletele mele,
La fereastra.
Gandul ma parasea
Fugea,
Ca un bezmetic,
pe dealuri si vai adanci,
ceva ascuns il chema.
Iar eu ascultam
Vantul ce scutura,
Ultimile frunze de mesteacan.
Se porni o furtuna
Incolacita pe pomul
De la fereastra
Si, cum eram pierduta
Cu gandul pe dealuri,
nici n-am observat fiinta,
misterioasa ce aparu la fereastra mea.
Un barbat blond,
inalt, in negru imbracat,
in fata mea a aparut.
Cu ochii sai m-a sagetat
Direct in inima.
mi-a pus mana lui pe a mea.
O raceala neomeneasca m-a scos
Din uitarea in care eram pierduta.
m-am speriat si am vrut sa fug,
in casa, dar m-a prins de mana.
A intrat in camera mea.

Cine esti si ce vrei de la mine,
straine?
Numele meu, nu-ti pot spune,
priveste-ma si spune-mi de-ti place de mine.

Mantia neagra ascundea un corp perfect sculptat,
prea frumos ca sa fie adevarat.
Ochii albastri, reci, in tacere ma tintuiau.
Mainile lui, pe-ale mele-n gheata le prefaceau.

Da-mi drumul si pleaca de la mine,
nu te cunosc deloc,
sunt fata singura si nu e bine,
cu tine sa fiu vazuta, te rog,

CE ma rogi tu, femeie cu trup cald
Sa plec?sa te las sa tot visezi,
La un print pe cal alb,
Ce niciodata n-o sa mai vezi,

in aste timpuri trecand pe la fereastra ta.
Nu mai exista printi ratacitori,
sa lupte pentru dragostea ta,
nu mai exista nici cai stralucitori,

ce se inalta catre luna,
in codrii seculari.
Ce zboara-ntr-o secunda,
la castelul tau, din deal.

Nu-mi spune ca ceea ce-ti doresti,
e-o casa mare si poate copii, o ciurdina,
la fereastra, trista, sa astepti,
cand e in lupta c-o tara straina.

Ca un bujor in vaza sa te ofilesti,
capsorul sprijinit in palme fine,
bata vantul, tu sa-mbatrinesti,
asteptand iubitul, ce nu mai vine.

Ochii tai, de jar incins,
Spun cu totul altceva.
Ma uit in ei si vad ca te-a cuprins,
un dor nebun de cineva.

Sa nu mai rasucesti cearceafuri totdeauna,
in vise nebunesti,
parul cada lung pe spate, -ai vrea o mana,
sa-ti dezmierde parul, fruntea, sa te-nvete sa iubesti...

patul e mare si mult prea gol acum.
Pare sicriu, de moarte adus,
sa-ngroape-n el tot ceea ce acum,
te face sa transpiri in vis, dorul ce simti-n fiecare-apus.

Carnea se-nfioara toata,
Cand in vis eu ma ivesc,
Buzele carnoase freamata,
Dorinte-nabusite-n al tau suflet.

Le ascunzi tu bine ziua.
De orisice barbat te feresti,
sa nu-ti afle taina,
ce in vise te transpira, te chinuiesti.

Ai dorinte mai arzatoare,
decat soarele insusi.
Pasiunea-ti mocnitoare,
ma face sa apar in camera-ti.

Sa te privesc senin.
Cum in obrajori inrosesti.
Buzele se uda, caci pana acum,
nu ai iubit, nu sti cum sa iubesti.

Te lasa moale, rasufla cald in pieptul meu.
Poate raceala trupului te ingrozeste,
dar sangele ce curge vin in trupul tau,
cald, pe mine ma ademeneste.

Da-mi o data fericirea,
de a te fi sarutat moale pe buze.
Pielea ta e alba ca lumina
Si trupul tau miroase a roze.

Caci dintre toate muritoarele,
tu esti cea mai frumoasa,
acum te lasa moale, buzele,
sa le ating o data...

se apleca daimonul inspre fata,
o saruta cu pasiune,
de emotie coplesita.
In bratele lui o sa lesine.

Cand o simti ca s-a pierdut,
se retrase-ncetisor.
Atat de mult in vise a cerut,
acel sarut coplesitor.

Acum zace ca o moarta,
In bratele lui albe, reci ca gheata.
O puse el in pat cu grija.
Inveli frumoasa fata.

Mana-i calda, o scoase afara.
O stranse-ncetisor,
Isi reveni frumoasa noastra,
deschise ochii mari usor.

In lumea ta zori or sa se iveasca,
eu la lumina mor.
In lumea mea, domnia ta pofteasca,
n-ai sa mai vezi oameni cum mor.

Nici boli ce chinuiesc,
nici zapada sau namol.
Nici oameni ce iubesc,
cel mai mult banu-n viata lor.

Iti ofer viata tihnita,
in codrul si noaptea uitarii.
De-ai uita lumina o clipita.
Ai da parintii nepasarii.

Or plange ei lacrimi destule,
or jeli indelungat.
Dar patima ce-n piept imi bate,
Nu are niciun egalant.

Frumusetea ta m-a fermecat,
Ochii tai ma induioseaza.
n-o sa mai fac pacat,
cu mine-n lumea mea te-napoiaza.

n-o sa duci lipsa de nimic.
n-o sa mai stai inchisa.
Iti pun luceafarul, inel pe degetul tau, mic.
O sa te iubesc, n-o sa fi trista o clipita.

In lumea mea, un colt de rai,
ti-am pregatit.
Durere sau vreun dor n-o sa mai ai.
Te rog accepta inelul oferit.

Scoase demonul, inel nemaivazut,
ce arunca scantei de foc.
Vorbele tale par de necrezut.
n-am crezut pentru mine sa opresti in loc,


timp si noaptea,
ingheata in ocean.
Nu mai bate ceasul ora.
Vantul, cantul, tot s-a potolit.

Sa imi apari in gand si-n vis.
Nu ma doreste nimeni pe acest pamant.
Sa ma iubesti, azi ai promis.
Accept sa fac cu tine legamant.

In ochii demonului se-aprinse foc de bucurie.
O lua in brate, pluteau prin camera.
Se-oprira apoi ;ca prin reverie,
ea isi lasa trupul sa cada,

pe podea, rece si vanat.
Cazu cu zgomot trupul mort.
Iar sufletul se inalta,
In rochie alba demonul o imbraca.

Pluteau in vals, prin camera.
Demonul fericit, varsa o lacrima.
Se prefacu-n margaritar,
aripi albe, demonul primi in dar.

Pedeapsa lui se incheia aici.
Uita suferinta din ultimele veci.
Redeveni inger alb, stralucitor.
Salvat de inima unui muritor.

Se prefacu si ea in inger.
Faceau un cuplu uimitor.
Zburau usor si lin in cer,
spre raiul cald si primitor.