Când m-am trezit din visul copilăriei,
Realitatea…mi-a frânt aripile inocenței,
Provocându-mă să deslușesc misterul vieții
Și să-mi însușesc rolul existenței mele.

În fața acestui spectacol, al propriei inițieri…
Sufletul… a devenit un martor tăcut
Al debutului meu în labirintul sorții,
Șlefuindu-mi conștiința clipă de clipă.

În toată acestă scenetă a trăirilor umane,
Mi-am explorat profunzimile spiritului,
Dând viață și sens sentimentelor întrupate,
Inspirând în ființa mea bucuria…dar și suferința.

“Timpul… mi-a demonstrat vremelnicia vieții,
Fericirea….m-a făcut să înteleg agonia tristeții,
Adevărul…. mi-a argumentat slăbiciunea minciunii,
Dragostea…. mi-a dezvăluit izvoarele și sensul urii,
Blândețea…. mi-a expus cicatricile cruzimii,
Iubirea….m-a eliberat din abisul singurătății,
Credința… mi-a dat rezistență în arena realității.”

Astfel, am învățat că fiecare clipă… e o provocare
În a-mi modela conturul propriului Univers.
Orice pas înainte…l-am considerat o victorie,
Iar înfrangerile….lecții ce mi-au întărit răbdarea.